Automedicația
12.11.2021Automedicatia este un fenomen global și contribuie semnificativ la creșterea rezistenței bacteriilor la antibiotice.
Conform Organizației Mondiale a Sănătații, automedicația este definita ca selecția și utilizarea medicamentelor de către persoane fizice pentru a trata boala sau simptomele autorecunoscute. Aceasta cuprinde în general păreri de pe internet, rețete medicale anterioare vechi, păreri din partea prietenilor sau rudelor etc.
Oamenii apeleaza la automedicatie din dorința de a economisi timp, pentru a nu mai merge la medic, din considerente financiare sau pentru că nu conștientizează gravitatea situației. Accesul la informații in mass media joacă un rol important, la fel ca sfaturile de auto-îngrijire primite de la membrii familiei în caz de boală, lipsa timpului, lipsa accesului la servicii de sănătate, constrângeri financiare, ignoranța, lipsa încrederii în tratamentele medicale de specialitate sau în competența medicilor, publicitatea și disponibilitatea medicamentelor și suplimentelor etc. De cele mai multe ori automedicația nu vine însă din lipsa completă de informare, ci tocmai din accesul larg la informații, la medicamente, iar tendința de auto-medicație este întalnită în special în rândul persoanelor instruite.
Nu se recomanda auto-administrarea de medicamente fără a solicita înainte opinia medicului sau farmacistului. Automedicația responsabilă înseamna administrarea medicamentelor fără recomandarea medicului doar pentru simptome minore și nu repetat.
Folosirea unor tratamente de care nu avem nevoie sau în alte scopuri decât indicaţia principală poate duce la dependență.
Exista anumite riscuri atunci cand se administreaza orice medicament. Fiecare individ reacționează diferit la tratament. Persoanele cu vârsta de 65 de ani sau mai mult, suferind de boli cronice precum artrita, diabet, hipertensiune arterială sau boli de inimă, apeleaza mai frecevent la acest tip de medicamente decat tinerii. Pentru ca au frecvent mai multe boli concomitent, persoanele vârstnice iau mai multe tipuri de medicamente. Datorită schimbarilor ce apar odată cu vârsta, și felul în care organismul lor reacționeaza la medicamente este diferit de cel al tinerilor. De exemplu, pe măsură ce înaintăm în vârstă pierdem apă și țesut moale (muscular cel mai frecvent) și crește cantitatea de țesut gras. Această situație poate influența durata de timp în care medicamentul ramane in organism. Gravidele și mamele care alăptează trebuie nu doar să se gândească la faptul că anumite substanțe pot afecta bebelușul, dar și la faptul că metabolismul lor e modificat ca o formă de adaptare la noua situație. Copii mici nu au setul complet de enzime pe care îl are un adult, deci nu pot lua „jumătate de pastilă” pentru că există riscul să nu o poată procesa.
Automedicația poate ajuta la prevenirea și tratarea simptomelor ușoare, intervenindu-se rapid și prevenind de multe ori agravarea unei afecțiuni, mai ales când accesul la servicii medicale ar dura prea mult sau serviciile medicale nu sunt disponibile.
Beneficiile ar putea fi ameliorarea simptomelor rapid si reducerea cheltuielilor de sanatate. Cu toate acestea, nu este nici pe departe o practică sigură, în special în cazul automedicației iresponsabile.
Riscurile potențiale ale automedicației includ:
• autodiagnosticarea incorecta;
• întârzierea administrării medicamentelor necesare;
• reacții adverse grave;
• interacțiuni medicamentoase periculoase;
• mod incorect de administrare;
• doze incorecte;
• alegerea incorecta a tratamentului;
• mascarea unei boli severe;
• riscul de dependență și abuz de medicamente.
Problema majoră sau dezavantajul principal al automedicatiei este dezvoltarea rezistentei la antibiotice a patogenilor, bacteriile dezvoltă abilitatea de a rezista efectelor antibioticelor, ceea ce reduce considerabil eficiența medicamentelor. Bacteriile se pot apoi multiplica, rezultând un numar tot mai mare de bacterii care sunt rezistente la medicamentele disponibile. Utilizarea lor irațională crește riscul reacțiilor adverse, cum ar fi toxicitatea hepatică, renală, distrugerea florei saprofite etc. În plus, există multe tipuri diferite de antibiotice dezvoltate pentru tratarea bolilor specifice. Dacă luați antibiotice prescrise anterior pentru o altă afecțiune, nu doar că nu vor fi eficiente, dar pot avea și efecte adverse.
Suprimarea simptomelor poate masca o afecțiune gravă și poate întarzia diagnosticul. De exemplu, se poate lua paracetamol pentru febră și dureri de cap, care pot fi date de o infecție gravă care rămâne nediagnosticată și se poate agrava. Dacă ați prezentat un simptom (de exemplu, febră, erupție cutanată, insomnie, vărsături, amețeli, greață, cefalee etc.) timp de mai mult de 5 zile, consultați imediat medicul.
Medicamentele au termen de expirare care indică momentul când trebuie luate pentru a se asigura siguranța și eficiența. Medicamentele care au depășit acest termen de valabilitate pot nu doar să nu mai fie eficiente, dar chiar să producă efecte adverse grave. În cazul unor medicamente, reacțiile chimice pot apărea pe măsura ce se apropie tot mai mult data expirarii, devenind astfel periculoase pentru consum.
Unele medicamente pot afecta eficiența sau disponibilitatea altor medicamente atunci când sunt amestecate. Acest lucru poate pune sănătatea în pericol, apărând efecte adverse. Uneori medicamentele fie nu mai au eficiență, fie efectul lor este intensificat de un alt medicament. Cele mai cunoscute și mai des folosite sunt decongestionantele nazale, care iși pierd din efect dacă sunt folosite des și pe o perioadă mai mare de o săptămână, sărurile de calciu din lactate care reduc absorbția antibioticelor, anumite antialergice care pot intensifica efectul sedativ al medicamentelor pentru somn sau al unor modicamente pentru greață.
Anumite medicamente pot interacționa și pot provoca reacții grave. Amestecarea mai multor medicamente crește riscul de interacțiuni medicamentoase și supradoze accidentale, exista riscul ca un bolnavul să își administreze două medicamente care să conțină aceleași substanțe, cum sunt medicamentele pentru răceală cu paracetamol sau ibuprofen, sau combinații de substanțe care acționează asupra aceluiași organ, de exemplu unele medicamente împotriva răcelii pot provoca somnolență, la fel unele siropuri de tuse.
De cealalta parte, când doza e prea mică, e cel mai probabil ca acesta să nu prezinte eficiență iar boala să se agraveze. Acest lucru poate duce la administrarea unor doze suplimentare pentru a ameliora simptomele, ceea ce poate duce, de asemenea, la supradozaj. Faptul că mulți bolnavi modifica dozele recomandate de catre medic (își administrează "doza de atac" sau reduc doza pentru că "nu-i fac bine") reprezintă tot o forma de automedicație care poate duce la abuz și reacții adverse grave sau la ineficiența tratamentului.
Medicamentele uzuale utilizate pentru automedicație sunt analgezice, antipiretice, antiacide, anti-diareice, antidepresive, medicamente anti-anxietate, antialergice, antiemetice, picături pentru ochi, picături pentru urechi, spray-uri nazale, unguente pentru piele, antibiotice, steroizi, vitamine si minerale, tonice, suplimente proteice. De obicei oamenii apelează la automedicațe pentru dureri, constipație, diaree, aciditate sau probleme digestive, slăbiciune, insomnii, febră, mușcături de insecte, răceală, infecții etc.
O parte din automedicația responsabilă este cunoașterea a cât mai mult posibil cu privire la medicamentele pe care le luați. De obicei acest lucru este făcut de către medic, dar dacă din anumite motive trebuie să luați medicamentul fără prescripție, asigurați-vă că știți cu exactitate urmatoarele:
• Denumirea medicamentului;
• Ingredientele active – pentru a preveni supradozele de medicamente similare, cu ingrediente active comune;
• Indicațiile medicamentului și modul de acțiune – unele medicamente sunt folosite pentru a controla simptomele bolii, iar altele pentru a ameliora simptomele;
• Efecte secundare și contraindicații – unele medicamente pot influența capacitatea de a conduce, de exemplu;
• Interacțiuni cu medicamente și alimente – unele medicamente necesită evitarea anumitor tipuri de alimente sau a altor tipuri de medicamente.
Citiți prospectele pentru a vedea exact cum se administreaza produsul, la ce oră, în ce cantități. Medicația poate fi sensibilă la lumină și căldură. Asigurați-vă că știți cum să păstrați medicamentul, de exemplu, într-un loc răcoros și întunecat, la frigider sau ferit de îngheț.
Farmacistul joacă un rol important în acest proces, fiind primul care intră în contact cu pacientul. Înainte de a-i furniza medicamente, farmacistul o să poarte o discuție cu pacientul, punând întrebări despre starea de sănătate astfel încât să îi recomande, în mod obiectiv, medicamentele potrivite. De asemenea, farmacistul îi oferă pacientului informații legate de modul de administrare al medicamentelor, frecvența, doza și posibilele efecte adverse ale acestora, precum și sfaturi utile pentru o automedicație responsabilă, ajutându-l eventual să reduca riscurile, durata tratamentului și dozele utilizate și să prevină reapariția simptomelor printr-o dietă și un stil de viata adaptat necesităților.